Cu toate că schimbările ivite de-a lungul timpului au afectat în bine sau în rău viaţa localităţii noastre, un reper a rămas neschimbat în plan socio-religios: Sfânta Mănăstire Călui, care a fost martoră în 1996, alături de locuitori la punerea bazelor unui aşezământ nou, a cărei construcţie a durat până 2004, când a fost finalizată şi sfinţită în prezenţa Preşedintelui României de atunci, alături de oficialităţi locale şi centrale, locuitori ai comunei noastre precum şi credincioşi veniţi din toată ţara. Ea constituie o adevărată bijuterie arhitecturală de trăire şi simţire românească.
Cişmeaua - Monumentul Eroilor
Acestea sunt închinate eroilor căzuţi pentru reîntregirea neamului (1916-1918), fiind construite în anul 1937. La construcţia acestor frumoase monumente au fost implicaţi, aşa cum reiese din documentele vremii, oameni de vază ai locului: N. P. Ceauşeanu, învăţător şi director al Şcolii Călui între anii 1906-1921, Filip Trifan-prim pretor al plăşii Olteţu, Ilie Popescu-directorul de atunci al Şcolii Călui, Nicu F. Alexandru-preotul satului, Mihai Iureş-învăţător, preşedintele Comitetului şcolar, Ilie A. Florea-Primarul comunei Călui.
Locuinţe: în zona noastră casele erau formate din două camere şi o prispă, cei mai bogaţi având chiar trei încăperi. Mobilierul era alcătuit dintr-un pat acoperit cu rogojină sau velinţă de lână, fără saltea, se dormea pe căpătâie de lână ţesute, umplute cu paie sau cu pănuşi de porumb. Se acopereau cu o cergă lucrată în trei foi. Înstăriţii aveau şi plăpumi şi cearşafuri, nu lipseau masa şi scaunele, lada de zestre şi poliţa. Pe pereţi erau agăţate icoane, prosoape, iar spre mijlocul secolului al XIX-lea fotografii, tablouri cu membrii şi/sau rudele familiei.
La foc, la vatră, se găseau: o laviţă, o vadră de apă, tuciul de mămăligă, putineiul, doniţa, bota, masa rotundă cu trei picioare, un raft, corlata unde se găseau străchinile. Tot la vatră se mai găseau tuga de sare şi piua pentru pisat bulgării de sare. Pâinea se făcea în cuptor sau în ţest, folosindu-se vătraiul şi lanţul coşului.
Specific comunei noastre (singura localitate din judeţul Olt), aici se monta războiul pentru ţesut rogojini din papură în camera de la vatră. Pe timpul călduros acesta se monta afară, sprijinit pe unul din pereţii casei.
În camera de dormit, pe timpul sezonului rece, se monta războiul de ţesut în care erau ţesute cergi, scoarţe, velinţe, pânză pentru cămăşi, costume naţionale, ii etc., materia primă fiind lâna, inul, cânepa, bumbacul, borangicul.
Casele, în majoritate, aveau scheletul din lemn şi lipite din lut, acoperişul era din şindrilă, coceni sau papură şi de obicei era în două ape.
Zona şcoală: în comuna Călui, şcoala a fost înfiinţată în anul 1896, în luna noiembrie, învăţător fiind preotul Ştefan Popescu, înscrişi fiind 52 de copii. Activitatea se desfăşura într-o cameră-sală de cursuri, iar în cealaltă sală era cancelaria. Aceste camere se aflau în localul Primăriei construit cu doi ani mai devreme. Din acea perioadă se mai păstrează o tăbliţă de scris pe care se scria cu condeiul. De la fostul învăţător-director, 1906-1921, Nicolae Popescu Ceauşeanu, ulterior funcţionar în Ministerul Instrucţiunii, autor de manuale, mai păstrăm câteva manuale, un tablou de familie din 1908, un dosar cu foştii săi elevi, Ilie Popescu şi Mihai Iureş, la rândul lor învăţători ai acestei şcoli. Dosarul cuprinde corespondenţa, devizul estimativ, proiectul după care s-au realizat “Monumentul Eroilor” şi “Cişmeaua Eroilor” în anul 1937. În muzeu mai există două tablouri care prezintă succint istoricul “Mănăstirii Căluiu” şi “Monumentul Eroilor”.
De asemenea, este expusă o hartă a fostului judeţ Romanaţi, diverse obiecte, bancnote, monede vechi etc. Pe unul din pereţi sunt expuse diplomele câştigate de elevii care au fost iniţiaţi mai întâi de către domnul Tudor Diaconeasa, mai apoi de către domnul învăţător Petre Ciobanu.
